- ieşit din minţi
- bereft of reasonsl. off one's base / head / mind / chumpv. a-şi ieşi \ieşit din minţiţi-ai ieşit din minţi? Are you mad? are you 'in your (right) senses?
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
ieşit din minţi
Look at other dictionaries:
ieşit — IEŞÍT1 s.n. Faptul de a ieşi. – v. ieşi. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IEŞÍT2, Ă, ieşiţi, te, adj. 1. Scos în relief; proeminent. 2. (În expr.) Ieşit de soare (sau la spălat) = decolorat. 3. (În expr.) Ieşit din minţi = nebun. – v … Dicționar Român
minte — MÍNTE, minţi, s.f. 1. Facultatea de a gândi, de a judeca, de a înţelege; raţiune, intelect. ♢ loc. adj. Cu minte = cu judecată normală, sănătoasă; p. ext. înţelept. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) minte = nebun; nesocotit, nesăbuit. ♢ expr. Ieşit… … Dicționar Român
afolat — AFOLÁT, Ă adj. (Franţuzism) Înnebunit, ieşit din minţi, care şi a pierdut cumpătul (de frică, de durere). [cf. fr. affolé]. Trimis de LauraGellner, 23.10.2004. Sursa: DN AFOLÁT, Ă adj. înnebunit, ieşit din minţi, care şi a pierdut cumpătul.… … Dicționar Român
exaltat — EXALTÁT, Ă, exaltaţi, te, adj. 1. Entuziasmat, înflăcărat, aprins peste măsură, până la paroxism; exagerat. 2. (fam.) Ieşit din minţi, surescitat. [pr.: eg zal ] – v. exalta. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 EXALTÁT adj. v. surescitat … Dicționar Român
zălud — ZĂLÚD, Ă, zăluzi, de, adj. 1. Smintit, ţicnit, nebun; zăpăcit. ♦ Scos din minţi, înnebunit, tulburat, năucit. 2. Naiv, nepriceput; uşuratic; tembel. 3. Prost. – Din bg. zaluden. Trimis de spall, 18.09.2002. Sursa: DEX 98 ZĂLÚD adj. v. aiurea,… … Dicționar Român
ciupercă — CIUPÉRCĂ, ciuperci, s.f. 1. (La pl.) Încrengătură de plante inferioare, lipsite de clorofilă, care trăiesc ca parazite sau ca saprofite şi se răspândesc prin spori; (şi la sg.) plantă din această încrengătură, de obicei în formă de pălărie… … Dicționar Român
sărit — SĂRÍT1 s.n. Acţiunea de a sări; săritură. – v. sări. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SĂRÍT2, Ă, săriţi, te, adj., s.f. I. adj. 1. (fam.) Smintit, ţicnit, aiurit, nebun. 2. (În expr.) … Dicționar Român
dement — DEMÉNT, Ă, demenţi, te, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. Alienat mintal, nebun. 2. adj. De om nebun; nebunesc. – Din fr. dément, lat. demens, ntis. Trimis de ana zecheru … Dicționar Român
laur — LÁUR, lauri, s.m. 1. Dafin. (La pl.) Frunzele dafinului (cu care se încununau odinioară eroii, poeţii, oratorii); fig. glorie, victorie. ♢ expr. A culege lauri = a avea succese, a deveni celebru. A se culca pe lauri = a se mulţumi cu succesele… … Dicționar Român
descreierat — DESCREIERÁT, Ă, descreieraţi, te, adj. (Despre oameni şi manifestările lor; adesea substantivat) Lipsit de raţiune, fără minte; smintit, nebun, nesăbuit. – Des1 + creier + suf. at (după fr. écervelé). Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX … Dicționar Român
deşucheat — DEŞUCHEÁT, Ă, deşucheaţi, te, adj. (pop. şi fam.; despre oameni, despre sentimentele şi acţiunile lor; adesea substantivat) 1. Nebun, smintit. 2. Dezmăţat, destrăbălat, imoral. – Des1 + şucheat (reg. smintit < magh.). Trimis de IoanSoleriu, 16 … Dicționar Român
